Rup ritmul zilei și zic să notăm și contribuția editurii Teora la sporirea lucrărilor esențiale ale literaturii SF de pe la noi. Editura în cauză s-a agitat pe subiect vreun deceniu, asta însemnând vreo 50 de cărți (cărțulii, mai exact), adunând câteva nume grele ale genului (aș putea zice că Asimov a fost locomotiva, cu peste jumătate din titlurile colecției). Cine vrea să parcurgă întreg ciclul Fundația (de neevitat), aici trebuie să caute. Mie mi-au plăcut și filmele.
Mai notăm și inconsecvența formatului și a designului, fapt ce poate fi derutant astăzi, dar, per ansamblu, sunt lecturi bune, ca să nu zic esențiale, fie și numai pentru vizualizarea civilizației umane din interior, căci aici mă refer la IA, căci în operele lui Asimov, în general, nu avem extratereștri.
De păstrat aminte cele trei legi ale roboticii (formulate de Asimov în 1942, în povestirea „Runaround”, exotice la vremea lor, dar devenite astăzi de neignorat):
- Un robot nu are voie să rănească un om sau, prin inacțiune, să permită ca un om să fie rănit.
- Un robot trebuie să se supună ordinelor date de oameni, cu excepția cazului în care aceste ordine contravin primei legi.
- Un robot trebuie să își protejeze propria existență, atâta timp cât această protecție nu contravine primei sau celei de-a doua legi.
Să nu se dilate juristul popor de savanți, dar aceste „legi” nu sunt legi reale sau științifice, ci un construct literar, utilizat de Asimov pentru a explora probleme etice și logice legate de inteligența artificială. Ulterior, el a adăugat și o „Lege Zero”, care plasează umanitatea ca întreg deasupra individului, despre care ne vom mai lovi în curând.
Cătălin Borangic
