Colecția „Povestiri științifico‑fantastice”, cunoscută între pasionați sub abrevierea CPSF, a constituit coloana vertebrală a literaturii SF din România socialistă.
Apărută sub egida revistei „Știință și Tehnică”, prima serie a debutat la 1 octombrie 1955 și a continuat, cu o periodicitate de două ori pe lună (uneori trei), pînă în aprilie 1974, atingînd numărul 466. Într‑un climat cultural marcat de cenzură și ideologizare, science fiction‑ul a supraviețuit în această formă „de compromis” – dar un compromis fertil, care a oferit publicului o fereastră către imaginarul științific și viitorist. Astfel, CPSF a devenit nu doar o colecție de fascicole, ci un fenomen literar și o pepinieră de autori, traducători și ilustratori.
Adrian Rogoz, coordonatorul literar al seriei, a fost arhitectul esteticii și coerenței sale interne. Sub semnătura proprie sau pseudonimul Dorin A. Groza, el a tradus, selecționat și editat textele cu un simț fin al echilibrului între ideologia vremii și calitatea literară. Vladimir Colin, una dintre cele mai importante voci ale genului, s‑a lansat în CPSF, alături de alți prozatori ca Gheorghe Săsărman, Andrei Vidraru, I. M. Ștefan, Mihai Nicola sau Emanuel Reicher. Traducătorii — printre care Stela Petecel, Gheorghe Viorel‑Ciubăr, Mihail Crama ori Ion Hobana — au adus în paginile colecției proze străine semnate de Aldani, Efremov, Bradbury sau Clarke, adesea în versiuni atent adaptate sensibilităților cenzurii comuniste.
Estetica vizuală a colecției a evoluat în paralel cu conținutul ei. De la coperțile alb‑negru ale începuturilor, s‑a trecut treptat la color, cu lucrări semnate de Aurel Buiculescu, Dita Gherțovici, Iurie Darie sau Jacques Wyrs. Formatul broșură, cu aproximativ 32 de pagini, era ușor de distribuit, iar prețul, simbolic, 1 leu, făcea ca fiecare apariție să fie așteptată de publicul fidel — elevi, studenți, tehnicieni, ingineri, visători.
După întreruperea intempestivă din 1974, colecția a fost relansată în 1990 sub numele „Anticipația – CPSF”, continuînd numerotarea pînă la volumul 578.
În 2012, Editura Nemira a reluat proiectul într‑o formă nouă, însă fără continuitate — seria s‑a oprit în 2015 la numărul 33.
CPSF rămîne, pînă astăzi, un monument cultural al SF‑ului românesc. Pentru colecționari și cunoscători, fiecare număr este o relicvă tipărită a unei epoci în care literatura speculativă era un limbaj de rezistență, evadare și speranță.

Costin Graur

archive.org/details/cpsf-0560-0561-provizoriu/CPSF_0099/