E culegerea de povestiri care m-a introdus în minunata lume a imaginației fără fontiere a literaturii s.f! Nu am recitit-o, dar m-am întâlnit cu majoritatea povestirilor de-a lungul diverselor lecturi. Faptul că au amestecat Clarke și Asimov cu Le Fanu și Doyle sau Collins nu m-a deranjat nici atunci (mai ales că nu știam că există s.f.sau f. sau horror etc) și nici acum. Și totuși singura care mi-a rămas în memorie este cea lui Collins, poate și din cauză că mintea mea de copil de atunci a înțeles mai bine și a putut să „rezoneze”.
Până atunci nu auzisem de Asimov, Clarke, Lytton, Collins, poate nici de Wilde. Pe restul îi citisem, Doyle. Dickens și Le Fanu, cred că i-am întâlnit în altă culegere de povestiri fantastice apărute în Biblioteca pentru Toți.
După aceea am început Culegerea de Povestiri Științifico-Fantastice și dintr-o dată Universul a devenit INFINIT 🙂
Adrian Chifu
