El a fost ultimul cetățean sovietic. Din cauza haosului din țara sa, a fost „uitat” în spațiu, fiind nevoit să stea 311 zile, aproape dublu față de perioada planificată.
În timp ce el orbita deasupra Pământului, Uniunea Sovietică se destrăma. Republicile își declarau independența, iar la Moscova izbucneau tensiuni politice.
Într-o zi, printr-un mesaj rece transmis de la sol, i s-a spus: „Țara care te-a trimis în spațiu nu mai există. Nu avem bani să te aducem înapoi.”
Izolat, orbitând deasupra unui glob politic schimbat, Krikalev a devenit fără voie ultimul reprezentant al unui imperiu dispărut. Corpul i se slăbea, oasele pierdeau calciu, iar radiațiile îi amenințau sănătatea. Ar fi putut folosi capsula de salvare, dar dacă pleca, stația Mir ar fi fost pierdută. A ales să rămână.
Când, în sfârșit, s-a întors pe 25 martie 1992, a aterizat pe o lume nouă. Leningrad devenise Sankt Petersburg, rubla se prăbușise, iar steagul URSS nu mai însemna nimic. El rămăsese același Serghei Krikalev: calm, disciplinat, devotat.
