Când arunci mâncare sau lovești un cățel amintește-ți că într-o noapte rece de noiembrie, a anului 1957, această cățelușă cuminte și prietenoasă, pe nume Laika, a plecat înspre spațiu, la bordul satelitului Sputnik 2, într-o misiune fără întoarcere pentru ca noi oamenii să putem călători în siguranță printre stele.
A murit în spațiul interstelar, într-un mod de neimaginat, după o agonie cruntă ce s-a întins pe o durată de câteva zile, timp în care și-a chemat prietenii bipezi care cu o bucățică de mâncare au cucerit-o. Să știți că la sol oamenii de știință îi auzeau plânsetul și chemările, pe calea undelor radio, dar nu puteau face nimic ca să o ajute.
Iubiți cățeii vagabonzi! Și Laika a fost un câine fără stăpân, care rătăcea pe străzile Moscovei dar s-a sacrificat, cu dragoste, pentru specia asta ciudată de homo sapiens la care ura este mai puternică decât iubirea!
Iubiți-i! Ei nu vă vor trăda niciodată! Lor nu le pasă de ai bani sau ești sărac, de ești: frumos sau urât, curat ori murdar, copil sau bătrân! Ei adoră zâmbetul și dragostea ta!
Jan B. – Oradea Mare – duminică, 15.septembrie.2024
