Lucian Dragoş Bogdan : Cristian CÂRSTOIU, Anamaria BORLAN & Daniel TIMARIU – „Omul fără c(h)ip”

Liviu se întoarce din SUA în România pentru că fratele său vitreg și-a dat foc. Deși pare o sinucidere, el descoperă că, în spatele ei, se află o serie de evenimente și persoane care par să-l fi împins către acel gest.

Sunt, de fapt, trei fire narative. Unul dintre ele îl urmărește pe Liviu și mi s-a părut cel mai slab construit. Personajele sunt inconsistente, nu au consecvență în modul de gândire și de acțiune. În plus, merge într-o zonă ideologică – lucru care nu mă încântă atunci când citesc SF (n-am nicio problemă când un SF bun are și o tentă ideologică, oricare ar fi aceea, cu condiția ca SF-ul să fie elementul de greutate al poveștii, iar partea ideologică să fie doar una dintre petele de culoare – n-a fost cazul aici).

Al doilea fir narativ o are în centru pe Ildiko și o poveste conspiraționistă. Nu mă atrage asta, dar modul cum a fost construită acțiunea mi s-a părut potrivit pentru ceea ce voia să aducă în prim plan, chiar dacă nici aici personajele nu sunt decât simple schițe, uneori cu reacții și schimbări de acțiune care nu par să se potrivească între ele.

Al treilea fir se ocupă de Sorin, un IT-st care descoperă că, în mediul online, „se pregătește ceva”. El este, de fapt, firul care setează premisele acțiunii și mi-a plăcut foarte mult cum a fost construit – personaje complexe, poveste în spate, coerență a acțiunii, tensiune și mister, promisiunea unor revelații care să zguduie cititorul.

Din păcate, firul acesta narativ dispare pe la jumătatea cărții, iar de acolo mai departe rămâne o anchetă detectivistă care nu duce nici către un punct culminant pe care să-l aștept cu sufletul la gură, nici la deznodământul formidabil promis de misterele inițiale. Povestea nici măcar nu se încheie într-un „cliffhanger” care să mă facă să-mi doresc neapărat o continuare (sincer, eu mi-aș dori continuarea poveștii lui Sorin).

O carte începută în forță, continuată așa-și-așa și terminată nicăieri. Iar partea SF, construită frumos în firul narativ al lui Sorin, nu devine ulterior elementul central al poveștii, ci rămâne doar la stadiul de curiozitate exotică spre final, folosită preponderent ideologic. Ceea ce a fost o dezamăgire pentru o carte prezentată drept thriller SF.

Lucian Dragoş Bogdan

Lasă un răspuns

Popular

spot_img

More from author

Ana-Maria Negrila : „Neuromantul” lui William Gibson rămâne un punct de cotitură în literatura science-fiction prin viziunea sa radicală asupra viitorului tehnologic și social.

Romanul nu doar că a introdus conceptul de cyberspace, ce anticipează internetul și realitatea virtuală, dar și-a câștigat locul în istorie prin obținerea triadei...

Alexandru Mironov : În 1977 am scris ”Enigmatic Pământul”. A apărut imediat – și toată viața mi s-a dat peste cap. A avut un...

A dispărut dintre noi Erich von Danniken, scriitor elvețian, autor al unor cărți de mistere cu succes uriaș de librărie de-a lungul timpului. Dintre...

A aparut un nou numar al revistei ArtZONE SF! Numarul 13/2026

Ultima apariție din domeniul revistelor SF: un sumar încărcat despre război. Sub pana scriitorilor Adrian Chifu, Bogdan Mihai Bati, Mihaela Paţachia, Voicu Dașcău ,...

Elon Musk spune că am putea terraforma Marte prin lansarea de bombe termonucleare pe gheața de la polii săi

Ilon Musk nu și-a ascuns dorința de a trimite oameni pe Marte cu compania sa, SpaceX, dar într-un interviu acordat lui Stephen Colbert aseară,...

Descoperă mai multe la RevistaQUASAR.ro | Povestiri Științifico-Fantastice |

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura