Mi-a plăcut.
Volumul conține zece povestiri SF, dintre care pe una am citit-o (cred) într-un număr al revistei CSF. Daniel Timariu mi-a atras atenția asupra cărții și nu regret că i-am dat o șansă. Nu pot spune că am descoperit vreo povestire „wow!”, conform gusturilor mele, dar nici vreuna pe care s-o consider slabă. Am întâlnit texte cu idei suficient de interesante pentru a-mi stârni curiozitatea, scrise într-un mod plăcut, adesea cu o undă de umor – SF (uneori virând spre hard-SF), horror, post-apocaliptic, lumi virtuale, călătorie în timp, multivers, IA etc.
Unele dintre povestiri m-au dus cu gândul la texte citite demult. „Apocalipsa după Darwin” mi-a amintit de „Second Variety” a lui Philip K. Dick; mi-a plăcut viziunea lui George Lazăr, unda de optimism dintr-un viitor prezentat a fi pesimist. „Arca lui Nae” a fost la limita aceea de prea „Las Fierbinți” ca s-o agreez, dar mi-a adus aminte de „No Morning After” a lui Arthur C. Clarke și asta m-a ajutat s-o pot digera (și a meritat).
Am apeciat „Masă critică” pentru absurdul fain în care a reușit să ducă ideea. Sunt mai multe povestiri care mi-au plăcut, dar cred că pe locul întâi ar veni „Cronogeneză” – care mi s-a părut interesant adusă din condei, în opinia mea ar lua chiar 4 stele.
Una peste alta, consider că e un volum care merită citit de pasionații genului de la noi.
