Lucian Dragoş Bogdan : Luce BASSETERRE – „Le Chant des Fenjicks”

Mi s-a părut ok. Fenjickii sunt un fel de balene gigantice care călătoresc prin spațiu. Ele au fost transformate în vehicule folosite de alte specii pentru transportul dintr-o parte în alta a galaxiei. Dar numărul lor scade continuu și, dacă nu se va găsi cauza și soluția la problemă, ele vor dispărea.
Romanul avea toate ingredientele necesare pentru a deveni o lectură pe placul meu: un mister cosmic, specii extraterestre diverse, cu caracteristici aparte, încercarea de a găsi o soluție la problema unei specii. Totuși, nu a reușit nicicum să mă prindă.
A fost una dintre cărțile la care efectiv am tras de mine ca s-o duc la capăt. Am apreciat imaginația autoarei, mi-a plăcut că nu a fost leneșă în creionarea speciilor extraterestre, ci le-a conferit particularități atractive (inclusiv găselnițe reușite legate de gen), m-a atras ideea (de aceea am și cumpărat cartea, de altfel). Însă n-am reușit să rezonez de nicio culoare cu stilul, iar intriga mi s-a părut pe alocuri alambicată, ceea ce a făcut ca, uneori, să nu-mi fie clar cine și de ce făcea un anumit lucru. Au fost ridicate unele probleme filozofice și morale atractive, dar, per total, mi s-a părut că autoarea a pus accentul pe alte probleme decât cele pe care le consideram eu interesant de explorat.
N-am reușit să empatizez cu niciunul dintre personaje. Au fost parcă prea multe – o diversitate ofertantă, incluzând specii diverse (feline, reptiliene, umane, inclusiv inteligențe artificiale) – dar nu mi s-au părut suficient de profunde ca să-mi pese de ele (deși au existat momente de cumpănă când am urmărit cu oarecare interes ce li se întâmpla). Corelat cu faptul că au fost capitole foarte scurte, cu un ritm susținut, asta a dus la un „turn off” semnificativ în ceea ce mă privește.
Am pornit fără mari așteptări de la această carte, dar cu o curiozitate stârnită de ceea ce citisem despre ea. Din păcate, n-a ieșit. Poate voi mai încerca s-o recitesc cândva, într-un viitor incert, să văd dacă nu mi se schimbă impresia (nu de alta, dar prea era faină ideea de la care pleacă).

 

Lasă un răspuns

Popular

spot_img

More from author

Ana-Maria Negrila : „Neuromantul” lui William Gibson rămâne un punct de cotitură în literatura science-fiction prin viziunea sa radicală asupra viitorului tehnologic și social.

Romanul nu doar că a introdus conceptul de cyberspace, ce anticipează internetul și realitatea virtuală, dar și-a câștigat locul în istorie prin obținerea triadei...

Alexandru Mironov : În 1977 am scris ”Enigmatic Pământul”. A apărut imediat – și toată viața mi s-a dat peste cap. A avut un...

A dispărut dintre noi Erich von Danniken, scriitor elvețian, autor al unor cărți de mistere cu succes uriaș de librărie de-a lungul timpului. Dintre...

A aparut un nou numar al revistei ArtZONE SF! Numarul 13/2026

Ultima apariție din domeniul revistelor SF: un sumar încărcat despre război. Sub pana scriitorilor Adrian Chifu, Bogdan Mihai Bati, Mihaela Paţachia, Voicu Dașcău ,...

Elon Musk spune că am putea terraforma Marte prin lansarea de bombe termonucleare pe gheața de la polii săi

Ilon Musk nu și-a ascuns dorința de a trimite oameni pe Marte cu compania sa, SpaceX, dar într-un interviu acordat lui Stephen Colbert aseară,...

Descoperă mai multe la RevistaQUASAR.ro | Povestiri Științifico-Fantastice |

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura