O voi spune din start, ca să nu existe loc de alte interpretări: Dragoș C. Costache este un scriitor foarte bun. Nu este primul care încearcă să introducă ficțiunea de gen în interiorul unui sistem literar, al cărui centru de putere a împins literatura de consum spre marginalitate, existînd și înaintea lui cîteva nume importante precum Florin Chirculescu sau Ion Manolescu, Irina Georgescu-Groza ori Ramona Gabăr, însă lui îi iese foarte bine (a nu se înțelege că celorlalți nu).
Face parte dintr-un program personal, din punctul meu de vedere extrem de relevant, de a populariza spațiul literar, scoțîndu-l dintr-o autosuficiență de reprezentare, care a limitat mult publicul de ficțiune autohtonă (tot într-o direcție asemănătoare, sînt de urmărit și croncile lui Costache despre cinema, care vizează atît comercialul, cît și așa-zisa zonă înalt artistică, în care tonul relaxat, dar foarte bine articulat din punct de vedere teoretic ar fi o portavoce eficientă pentru a schimba puțin tabieturile de consum).
Ceea ce ar părea, dintr-o perspectivă elitistă profund superficială, o „caterincă“ ieftină și de duzină se transformă treptat într-o direcție ce cred că are toate șansele să aducă nu doar forță proaspătă și un suflu nou cîmpului literar românesc, ba chiar mai mult decît atît, să schimbe un întreg sistem de orientare și de receptare. Mă leg de o concluzie de cercetare a grupului de studiu ce a definitivat proiectul „Muzeul Digital al Romanului Românesc“, ce modifică reperele „canonice“, afirmînd faptul că rolul ficțiunii de gen a fost primordial în consolidarea cîmpului literar care ni se predă astăzi ca un dat firesc. E o ipoteză de lucru care poate schimba puțin discuțiile de pînă în acest moment legate de vizibilitatea literaturii române contemporane și de modul în care ne raportăm la aceasta.
Pentru unii ar putea suna drept o ipoteză nejustificată următoarea afirmație, însă cred că, pentru a avea un sistem literar care să emită niște pretenții, de la vizibilitate internațională pînă la un consum mai ridicat în rîndul propriului public, este important să ai o literatură de gen solidă, iar mediile care se ocupă de zona mai literary să încerce să integreze elemente de gen și să le confere, cu această ocazie, o altă expunere, poate mai puțin obișnuită (pe lîngă Costache, Ceaușoglu este anul acesta o surpiză mai mult decît plăcută care exploatează din plin resursele literaturii de gen, la care voi reveni într-o cronică viitoare).
mai mult la :
