Pe 23 iulie 1999 NASA lansa pe orbită în jurul Pământului telescopul spațial Chandra, cel mai puternic telescop în raze X construit vreodată. Întrucât razele X sunt complet absorbite de atmosfera terestră, observațiile astronomice în raze X pot fi realizate doar de deasupra acesteia, cu ajutorul telescoapelor spațiale. Razele X sunt produse în spațiul cosmic atunci când materia este încălzită până la câteva milioane de grade Celsius, asemenea temperaturi întâlnindu-se de exemplu în rămășițele unor stele explodate, în galaxiile active ori în roiurile de galaxii.
Astronomii suprapun apoi imaginea unui obiect ceresc obținută în raze X cu imaginile aceluiași obiect ceresc obținute în radiaţii din regiuni diverse ale spectrului electromagnetic (raze gama, ultraviolet, vizibil, infraroșu sau unde radio), imaginea compozită obținută astfel fiind mai apropiată de imaginea reală a acelui obiect ceresc, spre deosebire de imaginea trunchiată pe care o percep ochii noştri, imagine care este puternic limitată de domeniul foarte îngust de radiaţii pe care le poate percepe ochiul uman.
Să analizăm de exemplu o imagine compozită a galaxiei Messier 51 rezultată din suprapunerea imaginii obținute în radiații vizibile cu cea obținută în raze X. Radiaţia vizibilă imortalizează atât sutele de miliarde de stele ale acestei galaxii, cât și nebuloasele răsfirate prin brațele spirale ale galaxiei. Radiaţia X surprinde în schimb stele moarte din această galaxie: stele neutronice şi găuri negre ce înghit materia din vecinătate.
Observatorul Astronomic „Victor Anestin” Bacau
nasa.gov/mission/chandra-x-ray-observatory/
chandra.si.edu/photo/2014/m51/
