„Era prezentă în mintea sa o mică oază de solitudine şi de aparentă serenitate în care începuse să se refugieze tot mai des, imediat după moartea Briannei, iar în mijlocul acelei oaze se găsea un gol hulpav pe care nu îl putea stăpâni în totalitate.
După fiecare navă extraterestră doborâtă simţea o satisfacţie interioară pe care nu şi-o dorea, dar apărea peste voia sa şi se revărsa în acel gol. Sentimentul plenitudinii era o iluzie, pentru că abisul devora tot ce intra acolo, ca o gaură neagră: împlinirea sa sufletească, iubirea, dorinţa primitivă de răzbunare, ura, binele şi răul deopotrivă. Apoi nu-i mai rămânea nimic, doar încă un zbor în neantul spaţiului şi o poftă nebună de a întra într-o nouă confruntare. Avea un crematoriu în el, veşnic pornit să-i mistuie umanitatea.ˮ
O carte cu răsturnări surprinzătoare de situaţie, cu scene tulburătoare de lupte spaţiale încrâncenate, cu maşinaţiuni politice şi întâmplări care împing treptat povestea într-un roller coaster ameţitor.
„Păsări de titanˮ este un roman science-fiction despre război, supravieţuire şi umanitatea din noi.
