Să ne imaginăm că baza lunară a fost deja construită. Nici nu contează de către cine. Că a fost China, SUA sau altcineva, nu are importanță. Fără să fii pregătit, te duci acolo și îți dai întâlnire cu colegii, pe la orele 18:30, după program, să ieșiți la un suc spațial, la o prăjitură, ceva de genul ăsta. O să descoperi brusc că ai o mare problemă. De ce? Pentru că, până la construirea bazei, misiunile lunare nu însemnau petrecerea unui timp considerabil pe Lună. De asta se putea calcula timpul folosind parametrii tereștri. Dacă timpul petrecut acolo crește, și dacă vom continua să aplicăm măsurătorile terestre ale timpului… vom descoperi că, după o perioadă, nu va mai funcționa.
În primul rând, dacă ne gândim că o zi înseamnă timpul de la un răsărit la altul, adică 24 de ore terestre, pe Lună nu va mai fi la fel. Acolo va fi vorba de 708,7 ore terestre (circa 29,53 de zile pământești). Apoi, ceasurile noastre nu vor funcționa în același mod. Practic, un ceas pe Lună se va mișca ceva mai repede, pentru că asta fac ele într-un câmp gravitațional diferit. Mai exact, se vor adăuga 56 de microsecunde la fiecare 24 de ore. Adunate în timp, astea ar putea duce la probleme majore în caz de nesincronizare.
În concluzie, ar fi nevoie să creăm un nou sistem de măsurare a timpului, în funcție de mișcarea Lunii în jurul Soarelui. Există deja un astfel de sistem, LST (Lunar Standard Time), dar va trebui și el adaptat cerințelor, atunci când va fi nevoie de el mai mult decât ca un simplu exercițiu.
Ah, și încă ceva, va fi nevoie să creăm câte un sistem nou pentru fiecare corp ceresc pe care intenționăm să îl colonizăm. Pe Marte, spre exemplu, o zi are 24 de ore, 39 de minute și 53 de secunde. Pe Venus e ceva mai complicat, căci vorbim de 5.832 de ore la o zi (adică 243 de zile pământești). Clar vom avea nevoie de ceasuri diferite. Iar una dintre probleme va fi ca toți specialiștii de aici să se pună de acord asupra sistemului.
Sursa foto: GREGOIRE CIRADE / Sciencephoto / Profimedia
