Pentru majoritatea oamenilor, Space Opera înseamnă eticheta cea mai directă și convingătoare a science-fictionului. Pentru ei, această denumire semnifică aventuri în spațiul cosmic, nave spațiale capabile de viteze superluminice, imperii și confederații spațiale și intrigi care duc la distrugerea unor sisteme solare întregi, stârnind și apariția mândrelor flote ale „Ptarului din Murphia”, cum spunea Gerard Klein, deloc străin de Space Opera.
Mulți dintre fanii SF nu acceptă însă această etichetă, pentru că o asociază tuturor relelor care se pot imputa genului: superficialitate, personaje-șablon, conflicte fabricate, intrigi care țin mai mult de basmele moderne decât de literatura „serioasă”. Într-un cuvânt, Space Opera este definită drept Cenușăreasa literaturii science-fiction, fiind suspectată că ar fi expresia ei cea mai puțin sofisticată, cam cum ar fi o telenovelă sud-americană pe lângă un film ca „Armagedon” sau „Contact”.
Pentru istoricii literaturii SF, Space Opera reprezintă una dintre cele mai timpurii manifestări ale genului, datând, se pare, de prin anii ’20, când E.E. „Doc” Smith începe să-și publice povestirile sale cu aventuri printre stele. Doc Smith este considerat drept unul dintre fondatorii science-fictionului modern. Genul clasic Space Opera este conceput într-o manieră rigidă. De regulă, cadrul epic este stabilit într-un viitor îndepărtat al omenirii, când galaxia noastră este deja colonizată (sau măcar sistemul solar).
Silviu Genescu
